Sindroamele de compresiune ale nervilor periferici la nivelul membrului superior reprezinta o patologie frecventa care trebuie corect diagnosticata si tratata pentru a evita complicatiile care pot aparea in evolutie.
Cele mai frecvente sunt reprezentate de compresiunea nervului median la nivelul gatului mainii - Sindrom de canal carpian si compresiunea nervului ulnar la nivelul cotului - Sindrom de tunel cubital.
Simptomele initiale care apar in cazul unei compresiuni a unui nerv in traiectul sau catre mana sunt reprezentate de parestezii (amorteli) initial intermitente si declansate de anumite posturi vicioase, ulterior permanente precum si, uneori, dureri. In evolutie se observa o reducere a fortei musculare iar in final, dupa o perioada prelungita de evolutie se instaleaza anestezia cutanata precum si atrofii musculare.
Evolutia simptomatologiei clinice este strans corelata cu modificari ce apar la nivelul nervului suferind prin compresiune. Cauzele care determina aceste compresiuni nervoase sunt variate, in anumite situatii totusi negasindu-se cauza declansatoare. Diagnosticul unui sindrom de compresiune al unui nerv periferic se realizeaza, pe de o parte, clinic prin simptomele descrise de catre pacient, iar, pe de alta parte, este obiectivat prin electromiografie si VCN. Tratamentul acestor sindroame este un tratament chirurgical ce consta in eliberarea nervului la nivelul zonei de compresiune.
Tratamentul fiziokinetoterapeutiic si tratamentul medicamentos au un rol adjuvant tratamentului chirurgical. Netratate corespunzator, aceste sindroame de compresiune pot conduce la modificari nervoase ireversibile cu fibroza si afectare permanenta a functionalitatii mainii.